Adam si Eva de Liviu Rebreanu

PREZENTARE

Romanul trateaza mitul reincarnarii, conform caruia sufletului omului isi alege un trup de 7 ori pana va ajunge la purificare. Toata aceasta purificare constra, in romanul lui Rebreanu, in gasirea sufletului pereche, adica implinirea pe parte sentimentala.
Romanul debuteaza cu „Inceputul” si se termina cu „Sfarsitul”, doua capitole care dezvaluie intriga si deznodamantul. Pe langa cele doua capitole, cel introductiv si cel final, romanul mai cuprinde inca 7 capitole, fiecare dintre ele purtand un nume de fata.
Primele 6 capitole prezinta o poveste de dragoste care nu are parte de un final fericit, iar cel de-al 7 capitol, la randul lui prizinta o poveste de dragoste care desi e foarte frumoasa, are parte tot de un sfarsit tragic. Cele 7 povesti apartin de fapt aceluiasi cuplu, care cauta fericirea, desi se apropie foarte mult unul de celalalt nu reusesc sa ramana impreuna. In ultima viata le este permis sa se apropie, dar nici aici nu au parte de fericire eterna.
Desi nu se cunosc si nu stiu niciunul de existenta celuilalt ei se cauta intotdeauna, iar cand sunt la un pas soarta ii pedepseste despartindu-i din nou.
El este pe rand barbatul din cele 7 povesti: Mahavira, Unamonu, Gungunum, Axius, Adeodatus, Gaston si Toma Novac, iar ea este visul lui : Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne si Ileana.
Desi simt atractia de fiecare data, le este dat sa se intalneasca in imprejurari foarte periculoase care ii pune in situatii limita. Atractia ramane vie, insa imaginile si imprejurarile in care cei doi se cunoscusera in cealelalte viati le raman necunoscute. Ei sufera de un fel de amnezie. Isi amintesc de locurile in care traisera in trecut, insa nu realizeaza ce reprezinta acele lucruri pentru ei, si astfel ajung sa trateze aceste lucruri cu indiferenta.
Iubirea lor nu ajunge la implinire in niciuna din cele 6 vieti, viata unuia dintre ei fiind curmata crunt. Nici chiar in cea de-a 7 viata nu au parte de o fericire deplina, desi reusesc sa se intalneasca si sa-si vorbeasca, faptul ca ea avea un sot foarte gelos pe care nu-l putea parasi usor ii pune in dificultate si in situatia de a-si ascunde relatia si isi asuma riscul de a fii prinsi intr-o buna zi. De ceea ce se temeau nu scapa, fiind prinsi de sot, el, Tom Novac este impuscat de 4 ori. Rana este mult prea grava pentru a putea fii vindecata si va muri, insa nu inainte de a-si aduce aminte de cele 7 vieti. Pe cat de palpitante, pe atat de frumoase si pline de speranta par cele 7 povesti.
In toate vietile, Toma Novac reprezinta barbatul cult, caruia norocul ii surade, dar uneori nici chiar norocul nu-l poate salva de faptele lui. Ileana reprezinta idealul feminin. Ea este foarte frumoasa in fiecare dintre povesti, poate chiar mult prea frumoasa, ceea ce duce la atragerea nenorocirilor.
Liviu Rebreanu este un mare scriitor care reuseste sa creeze o atmosfera pe cat de feerica pe atat de realista.

CITATE


O viaţă omenească nu ajunge însă pentru a prilejui întâlnirea bărbatului cu femeia. Spaţiul şi timpul sunt piedici pe care sufletul strâns în obezile materiale numai treptat le poate învinge. Apoi, chiar când le-a învins, intervin obstacolele convenţiilor sociale care de multe ori sunt mai puternice decât puterile oricărui om.


În clipa morţii de-abia omul e dezlegat să explice ceea ce n-a putut înţelege pe pământ: începutul şi sfârşitul între care se înşiră cele şapte vieţi ale sufletului.


Moartea e o ipoteză până în momentul când omul se pomeneşte în braţele ei, fără nicio speranţă de întoarcere.


Câte vieţi terestre alcătuiesc o viaţă adevărată?... Şapte! De ce tocmai şapte? O, Doamne, Doamne, de ce şapte? Dar pentru că şapte e numărul sfânt! A fost sfânt totdeauna, în toate sufletele!


Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură!


Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.


Poate că în timpul unei reîncarnări celălalt suflet a rămas în vreo sferă îndepărtată; atunci omul simte cumplit zădărnicia vieţii pământeşti şi a tuturor zbuciumărilor sale, încercând să se apropie de Dumnezeu prin singurătate şi meditaţie.


Sufletul rătăci un răstimp, parcă şi-ar fi încercat zborul spre o lume nouă. Conştiinţa pură se reînchega pe cât rămâneau mai departe urmele vieţii materiale. Încet-încet, sufletul îşi redobândi limpezimea. Mişcarea se intensifică mereu, prin planuri tot mai luminoase. Spaţiul însuşi se rotunjea în nemărginire până unde timpul se confundă cu imobilitatea.


Cine vrea să explice "totul" prin cuvinte, ajunge curând să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege.


Toate speranţele se risipeau în sufletul său ca mărgelele când se rupe aţa pe care au fost înşirate.