Rusoaica de Gib I Mihaescu

PREZENTARE


Rusoica e un roman captivant, care se citeşte cu plăcere, dincolo de toate sofisticatele consideraţii ale criticilor. E un roman de aventuri şi de iubire, despre un tânăr care îşi ia dorinţele drept vise şi iluziile drept idealuri. Cu toţii, la o anumită vârstă, păţim acest lucru. Şi până să ne fie ruşine de păţanuia proprie, ne desfătăm cu nemaipomenitele paţanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.


CITATE


O sete de pur şi ideal era acest amor de necunoscut şi de nemărginire.


Îndrăzneşte orice şi vei putea, dacă nu te va ucide vreo clipă de ezitare. Şi apoi orice mişelie izbutită va fi un act de eroism.


Îi ascultam cu aerul de superioritate al celui ce ştie găsi, tocmai în motivul temerii celorlalţi, piedestalul tăriei sale.


Un om hotărât trebuie să revadă, până în momentul clipei finale, tot de ceea ce are să se despartă şi dacă inima lui nu-i va da nici un brânci înapoi, el va porni senin, mândru, conştient de tăria lui.


O, sfântă fericire de a putea fi tocmai prin seninătatea şi conştiinţa libertăţii cele depline, chinuitoarele unei pâlpâiri de viaţă pe care ai îngenuncheat-o, ai subjugat-o şi o oprimi şi mai cu tărie, pentru a simţi până la maximum de intensitate dulceaţa milei.


Şi pentru că ea nu răsfrângea asupră-mi decât bucuria de a mă şti atât de adânc înfipt în sufletul ei, fără ca sufletul meu din parte-i să poată fi reţinut acolo de nici o cătuşe, înduioşarea mea avea într-însa ceva părintesc, ceea ce o îndârjea pe ea şi mai mult şi-i prefăcea inima în bucăţi sângerânde, zvâcnind la picioarele mele.