Culorile in India

Roşul apare la răsărit, atunci când soarele se pregăteşte să îmbrăţişeze pământul pentru încă o zi, dar mai apare şi la apus atunci când luna cu răceala ei, îl ucide pe astru ce lasă în urma lui o dâră sângerie. Roşu este semnul cununiei la femei (sindoor), pe care ele îl păstrează precum un rubin pe cărarea părului şi în mijlocul frunţii, aducând un omagiu celui de-al treilea ochi a lui Shiva. Ardeiul iute este roşu ca focul şi te face chiar şi pe tine să înroşeşti. Templele buddhiste sunt împodobite cu mătăsuri roşii pentru a atrage norocul şi bunul augur. Mireasa indiană este îmbrăcată în veşminte roşii pentru întâia oară când păşeşte în altar cu un nou statut – acela de viitoare bahu sau noră. Chipul ei, ce radiază de inocenţă şi fericire, se oglindeşte în roşul substanţei cu care ea îşi va lăsa ultima amintire în casa părinţilor – palmele ei, iar în ochii ei ard roşii flăcările focului sacru care consfinţeşte unirea a două suflete.

Roşul modelului de mehendi subliniază frumuseţea miresei şi promite soţului o bijuterie pe care s-o iubească şi respecte.

Roşii sunt curţile ţăranilor care pun la uscat diversele condimente, pentru ca mai apoi să prepare cea mai gustoasă mâncare. Gresia roşie a monumentelor mogule scânteiază şi ea în lumina zilei şi împrăştie roşul nopţii la căderea întunericului. Şi zmeele roşii zboară libere pe cerul senin până când vor cădea la pământ, înfrânte de altele mai puternice în concursul de îndemânare al copiilor. Roşul – văpaie, ardere, purificare, bun augur



Portocaliul veşmintelor preoţilor conferă culorii o sanctitate unică. Zeii, în mătăsurile portocalii veghează asupra credincioşilor, având mereu un ochi aţintit către lumea telurică. Portocalii sunt florile aduse ca ofrandă, ce împodobesc numeroasele temple, iar soarele străluceşte peste ele cu portocaliul lui de dinainte de asfinţit. Fructele portocalii, coapte şi zemoase, întregesc minunatele salate sau servesc la a fi combinate cu băuturi fine şi răcoritoare. Vopsiţi portocaliu sunt şi pereţii multor case indiene, oferind căldură şi intimitate spaţiului. Perniţele decorative portocalii sunt centre de interes în camerele spaţioase, iar saree-urile de aceeaşi culoare uimesc prin prospeţime şi energie. Portocaliul – energie, sanctitate, ascetism, căldură

Galbene sunt lanurile de floarea soarelui, prin care copiii se joacă de-a v-aţi ascunselea. Mărgelele galbene ce atârnă de gâturile mult prea delicate ale fetiţelor, sunt aruncate dintr-o parte în alta, în sincron cu fuga lor către şcoală. Ricşele galbene din marile oraşe se pierd în mulţimea de maşini care le umbresc drumul şi le înconjoară din toate unghiurile.


Galbene sunt păsările care îi trezesc pe copii din cel mai dulce somn şi tot galbene sunt turbanele taţilor care îi conduc pe aceştia la locul de studiu pe bicicletă, în satele Indiei. Pasta cu care sunt înfrumuseţati mirii înainte de nuntă este tot galbenă, iar galbenul şofranului este prima dintre cele trei culori de pe steagul ţării. Galbenul – creativitate, frumuseţe, tinereţe, fericire – India galbenă!

Verzi sunt junglele Indiei, în care te pierzi ca într-un labirint fără ieşire. Pădurile, cu copacii de când lumea, străjerii tăcuţi ai oraşelor şi satelor, sunt de un verde izbitor. Nesfârşitele plantaţii de ceai sunt la fel de verzi precum gardul viu din jurul clădirii Parlamentului. Verde este şi tulsiul din grădina sau curtea fiecărui hindus, care dacă nu este udat se va veşteji precum omul la bătrâneţe.

Bambusul verde, care este recoltat de tânăr, face mâncarea savuroasă sau dă naştere unor piese unice de mobilier. Verde este şi unul dintre prafurile folosite la desenarea rangoli-ului de la intrare la vreme de sărbătoare, care aduce veşti bune şi noroc.

Kurta verde a vecinului îţi aduce aminte de Carpaţii strămoşeşti şi dorul de casă te copleşeşte. Însă verdele feţei dansatorului de kathakali te transpune într-o lume magică şi alină dorul de ai tăi. Verdele – prospeţime, natură, revitalizare, sănătate

Albastrul cerului te face să te opreşti în loc şi să te uiţi la el parcă hipnotizat, uitând de cei din jur şi concentrându-te pe sentimentul de libertate pe care ţi-l oferă. Casele Jodhpur-ului sunt toate albastre, iar în cazul în care te-ai rătăcit, degeaba te uiţi după un reper – marea albăstrie te înconjoară. Albastrul regal al păunului te face să-l ierţi pentru a te fi trezit cu un sunet sfâşietor de plânset de copil, iar albastrul trenului de Shimla, care te-a plimbat pe meleaguri necunoscute, nu te lasă să ignori unicitatea aceluiaşi animal pe care îl mai întâlneşti cocoţat prin copaci uneori. Himalaya absoarbe din albastrul cerului şi devine una cu el, parcă într-o uniune între teluric şi divin. Oceanul albastru cheamă turişti şi pescari deopotrivă, fiind sursă de distracţie şi hrană în acelaşi timp. Ploaia musonului este şi ea albastră, toţi cântănd şi dansând de bucurie odată cu venirea ei deoarece ştiu că oferă gura de aer atât de dorită de oameni, animale şi plante deopotrivă. Albastrul – împrospătare, înnoire, echilibru, viaţă

Indigo este oraşul noaptea, când tinerii ies la o plimbare sau cu prietenii la un club. Tot indigo sunt pietrele preţioase folosite la minunatele bijuterii purtate de marile vedete pe covorul roşu. Mătăsurile indigo alcătuiesc saree-urile care dau femeii misterul de care are nevoie pentru a cuceri orice bărbat. Şi indigo sunt visele, pe care le poţi copia în realitate şi le poţi împlini. Indigo-ul – mister, lux, decadenţă, superioritate

Şi în fine, violetă este noaptea cu tenebrele ei, ce descurajează aventurile şi celor mai curajoşi în inima necunoscutului. Violeţi sunt trandafirii din care se produce cea mai fină apă de trandafir şi aceeaşi culoare o au diversele flori ce înveselesc parcurile. Violete sunt ţinutele dintre cele mai exclusiviste ale marilor creatori de modă, care le încredinţează celor mai vestite modele pe podium. Asortate sunt seturi de bijuterii cu pietre violet care dau o notă de distincţie ansamblului. Violetul – regalitate, distincţie, unicitate, bun gust

India roz abundă în prafuri de Holi, lotuşi, materiale scumpe, păpuşele tradiţionale ce fac deliciul copiilor la bâlciuri, bijuterii din cuarţ, brăţările ce acoperă toată mână şi umplu aerul cu clinchetul lor, case aglomerate în binecunoscutul Jaipur – voioşie, mulţumire, dezlănţuire, puerilitate.

India aurie este guvernată, desigur, de Surya atotputernic, cu razele lui tămăduitoare, sau dimpotrivă, răufăcătoare. Deşertul, scăldat în lumina aurie, aduce aminte de cămile şi de rajahii vremurilor pierdute, care vegheau asupra liniştii regatului. Aurul bijuteriilor face din orice femeie o regină şi din orice bărbat un rege; da, ai citit corect – prin inele ce par a fi sigilii antice, bărbaţii sunt transformaţi în nobili. Templele acoperite cu foiţă de aur constituie locuri de pelerinaj, iar statuile zeilor sunt şi ele învelite în preţiosul metal – nobilitate, regalitate, extravaganţă, incomparabilitate.


Iar culoarea supremă, ce va determina fuziunea celorlalte este albul. Albul marmurei Taj-ului taie răsuflarea, iar albul lunii ce-l urmăreşte de sus, îl protejează de ochiul rău. Veşmintele imaculate în timpul doliului duc cu gândul la vid, la sfârşit, însă albul are o putere de vindecare deosebită deoarece el nu simbolizează moartea, ci puritatea unui nou început. Păunul alb este prezent pentru a-şi adjudeca premiul de originalitate, iar iasomia albă din părul dansatoarelor umple sala cu un miros îmbătător – divinitate, puritate, simplitate, sobrietate.