Panza de paianjen de Cella Serghi

REFERINTE CRITICE SI PREZENTARE

In ce priveste Panza de paianjen a Cellei Serghi, a doua abordare de lectura ar fi un adevarat festin pentru prejudecati: citita ca atare, ignorindu-i istoria, cartea este doar o serie de tribulatii amoroase ale unei fete dintr-o familie de oameni inimosi, dar saraci si umiliti, o tinara care ar face orice ca sa para precum ceilalti si sa duca viata pe care considera ca, datorita frumusetii si inteligentei ei, o merita. Ironia este ca, desi nu esueaza in construirea aparentelor, viata la care ajunge este pe cit de golita de sens, pe atit de constringatoare. Nu numai ca nu ajunge sa traiasca in luxul cu care pacaleste ochii lumii, dar se zbate in aceeasi saracie indurata impreuna cu familia si intr-o lipsa de perspective sufletesti mai crunta decit orice altceva.

O viziune mai larga arata ce este aceasta carte de fapt: manifestul unui feminism soft, cu ceva timp inainte de arderea sutienelor si dreptul de vot pentru femei, increderea in independenta si tenacitatea femeilor, dar si o stabilire a limitelor cuminti. Aceste lucruri par demodate in lumea hiperegalitatii, dar nu trebuie sa uitam ca pe la 1930 era suspect ca o fata sa ajunga cu studiile mai departe de liceu, iar firescul insemna mai curind preocuparea pentru "o partida buna", oricit de vulgar ar suna. "Amorul nebun" nu este nici el strain de atmosfera cartii, indragostiri subite sau treptate, dezvoltarea afectiunii pe teren gol, marile nimicuri ale indragostitilor - toate sunt scrise cu o naturalete care trece peste canoanele timpurilor.

Este genul pasional, zbuciumat de povestire care tine mai putin cont de forma in care apare. Asta explica probabil si de ce este indragita aceasta carte. Primul ei avantaj ei este ca acopera o zona din experienta cititoarelor pe care mare parte a literaturii o ignora: povestea duioasa despre cautarile adolescente la feminin, dezvoltarea feminitatii si ajustarea la un mediu social ostil femeii care iese din tipar. Al doilea avantaj il constituie portretele foarte bine realizate: probabil ca majoritatea cititoarelor pot spune "Dar bine, asta este si povestea mea!". In fine, un al treilea mare plus este atmosfera de epoca, locurile si situatiile descrise. Nostalgiei dupa interbelic i se potriveste foarte bine aceasta carte, pe linga cele ale scriitorilor mai cunoscuti din acea perioada.

CITATE

Niciodată nu va şti omul ăsta cât rău mi-a făcut. Am rămas cu un dor... cum să-ţi explic?... neliniştea mea...


Dacă joci la loterie, poţi să câştigi sau să pierzi. Dar dacă nu joci... Mi se pare că ai atât de puţin acum, că nu ai ce pierde jucând. Deci, trebuie să încerci!


Magistraţii au interes să fie amabili cu gazetarii... Ce să ne ascundem după degete... Avocaţii îşi fac reclamă... justiţiabilii au opinia publică de partea lor...


Oamenii sunt chinuiţi de nelinişti, de îndoieli, de întrebări fără răspuns. Pentru oricine realitatea poate fi şi altfel, adevărul poate fi altul. Toate aceste îndoieli sunt ca microbii din organism, care pot lupta cu cei care îi atacă din afară.


Nu ştiu ce mă împiedică să fac un pas mai departe, nu ştiu ce m-a tras tot timpul înapoi şi ce-mi dă acum tracul, panica asta. S-ar zice că pânza de păianjen s-a întins şi s-a tot întins până aici. Dar mai departe nu e la fel?!... Păianjenul ţese harnic, ar putea să mă înghită, dar se joacă cu mine. După cum vezi, am vrut să fug, să scap din plasa lui, dar iată-mă prinsă în plasă